Patologia partilor moi la copii este diferita de cea a adultului prin faptul ca ligamentele copilului sunt mult mai elastice. Acest lucru se traduce in practica printr-o capacitate mai mare de miscare articulara iar ca urmare traumatismul pentru a produce “pagube” trebuie sa “intinda” mai mult aceste structuri pentru a le putea rupe (ma refer desigur la ligamente).
In ciuda acestui fapt exista destul de frecvent aceasta patologie in randul copiilor in special datorita faptului ca sunt activi din punct de vedere sportiv fapt care implica riscuri mai mari de accidentare.
Entorsele sunt forma mai usoara reprezentand intinderea|desirarea|ruperea ligamentelor dar cu mentinerea in contact a suprafetelor articulare. Luxatia este forma in care datorita traumatismului se pierde contactul intre capetele articulare
In putine cazuri entorsele sunt grave cu ruperea completa a ligamentelor ce va atrage dupa sine o instabilitate articulara mare. De cele mai multe ori prin punerea in repaus a articulatiilor se obtin rezultate terapeutice bune. Metodele terapeutice sunt variabile de la imobilizarea gipsata|orteze articulare gata formate pana la imobilizarea cu ajutorul tape-urilor (benzi elastice adezive care in functie de modalitatea de aplicare pot substitui in cazuri particulare alte tipuri de imbilizari).
Luxatiile au ca si caracteristica sedii preponderente (genunchi – luxatia de rotula; cot – pronatia dureroasa) dar ele trebuie tratate in urgenta deoarece o articulatie vicios pozitionata va duce la o afectare importanta a functiei si distructii osoase si cartilaginoase greu sau putin recuperabile. Asadar in aceste cazuri urgenta reprezentata de refacerea pozitiei articulare este regula urmand apoi un tratament adecvat preventiei (fie ca este vorba de consilierea in evitarea anumitor miscari, fie ca trebuie inceput un tratament kinetoterapic, fie ca tratamentul chirurgical este cel care aduce beneficiile cele mai mari).
