Primul an de viata este foarte important pentru orice om. Este atat un an al contactului cu lumea inconjuratoare dar si un an al dezvoltarii neuro-musculare rapide. Ritmul fiecaruia este specific lui, insa ca parinte, te simti obligat sa faci totul pentru sanatatea copilului tau si doresti sa-i fi sprijin. Odata efectuate consulturile specifice la neo-natolog, pediatru si ortopedul pediatru si prin acestea fiind stabilita starea bebelusului de sanatate sunt primite si informatii cu care parintii doresc sa raspunda nevoilor copilului de hrana, somn si dezvoltare. Incepe practic o noua viata atat pentru bebelus dar si pentru parintii sai.
Din punctul meu de vedere ca ortoped pediatru este foarte important pentru dezvoltarea nou-nascutului ca parintii sa interactioneze din punct de vedera tactil cu el – respectiv sa-i faca masaj. Masajul este pe de o parte o forma de stimulare a sistemului nervos (inca incomplet dezvoltat) cat si a celui muscular, o forma de streching pentru structurile articulare usor blocate datorita pozitiei intrauterine (in “burtica”) si un mijloc prin care parintii isi asigura copilul ca este in siguranta si sustinut (psihologii recunosc acest prim an ca pe un an de formare a modului de interactiune a omului cu lumea si este bine sa-i invatam mai degraba cum sa faca fata efortului de adaptare decat sa le oferim solutia sau sprijinul fizic pe care il cauta).
Evolutia in etape este: tine capul, se roteste de pe o parte pe alta, sta in sezut, se ridica in picioare si merge. Mersul este incununarea succesului primului an de viata. De aceea multi parinti depun eforturi pentru a-si ajuta bebelusul sa se ridice si sa mearga cat mai devreme – este o cursa contra cronometru; mersul in constiinta tuturor parintilor este atat de important incat asteptarea momentului poate fi insotita de stres – asa se explica si recurgerea la aceste metode de ajutor.
Ce se intampla atunci cand bebelusul este asezat in premergator? Avand in vedere ca el nu stie sa mearga singur pozitia lui este totdeauna alta decat cea naturala. Pozitia respectiva va solicita nenatural articulatiile si structurile de sustinere ale membrelor inferioare si in functie de timpul petrecut acolo cat si de varsta copilului va avea consecinte mai mari sau mai mici. Cel mai frecvent se accentueaza pozitia cracanata a genunchilor (genu var) care incepuse sa se reduca dar aceasta suprasolicitare incetineste sau chiar inverseaza ordinea naturala de corectie a acestei pozitii. Piciorul adopta si el o pozitie caracteristica mersului in premergator – copilul merge pe varfuri – deoarece nu are nevoie sa se sprijine complet pe talpa pentru ca greutatea este preluata partial de catre acest cadru de sustinere. Uneori persista aceasta pozitie si dupa ce copilul paraseste confortul premergatorului. Soldul este si el solicitat inainte de termen si in cazul in care exista un defect el va fi totdeauna agravat de suprasolicitare.
Stiu ca exista forme foarte atractive pe care aceste dispozitive le au si momentul de “parcare” a bebelusului in premergator este unul de usurare a parintelui care poate sa se ocupe si de altceva cat copilul este ocupat si distras. Stiu ca este varsta la care copilul intelege si vede diferenta dintre el (care nu merge) si ceilalti (care merg) iar acest lucru face sa puna presiune in directia invatarii mersului. Folositi lucrul acesta in beneficiul lui creindu-i conditiile optime sa se poate ridica singur si sa il stiti departe de pericolul de accident. Nu o sa treaca mult si o sa asistati cu lacrimi in ochi poate la momentul glorios al primului pas pe care o sa-l reuseasca singur.
Toti copiii au nevoie de sustinerea parintilor. Este natural sa le-o oferim. Aveti grija in schimb sa nu supraincarcati, stresati structurile fragile ale bebelusului. Statul in sezut intre perne, sustinerea pentru a se ridica si a merge fie prin premergator fie tinut de manute solicita excesiv organismul delicat al sugarului intarziindu-i sau impiedicadu-i dezvoltarea armonioasa cu sau fara consecinte in viitorul imediat. Nu uitati vorba noastra populara “graba strica treaba”.
