Torticolisul muscular congenital reprezinta o deformare a capului si gatului cauzata de contractura si scurtarea muschiului sternocleidomastoidian. Odata acest muschi scurtat duce la o pozitie caracteristica cu rotatia capului de partea opusa si aplecarea capului de aceeasi parte. Desi in multe cazuri se banuieste originea traumatica din timpul nasterii totusi exista suficiente cazuri de nasteri cezariene si nasteri naturale necomplicate care dau peste cap aceasta teorie traumatica. Se crede ca exista o afectare vasculara si consecutiv aparitia de edem si hematom uneori care duc in final la afectarea muschiului cu scurtarea respectiva. Asadar nu va grabiti sa dati vina pe conditiile din timpul nasterii.
Odata cu instalarea contracturii si scurtarii musculare nou-nascutul va adopta pozitia caracteristica (aplecarea capului de partea afectata si barbia rotata spre partea opusa). La nivelul muschiului afectat se observa la palpare o mica umflatura care se mareste in general atingand un maxim in jur de 6 saptamani dupa care diminua. Ortopezii numesc aceasta umflatura oliva. Pozitia va duce la tesirea fetei si capului pe zona de sprijin fapt care se accentueaza cu varsta.
Ca diagnostic diferential avem torticolisul postural care este datorat pozitiei intrauterine si care isi va reveni destul de usor cu cateva sedinte de kinetoterapie. De cealalta parte avem torticolis datorat anomaliilor coloanei vertebrale cervicale, tumori vertebrale sau infectii in zona ORL. Acestea trebuie excluse si la orice suspiciune imagistica este cea care trebuie sa transeze diagnosticul.
In ceea ce priveste tratamentul rezultatele sunt cu atat mai bune cu cat diagnosticul este pus mai repede. Chiar daca nou-nascutul a fost supus unui control medical imediat dupa nastere si nu s-a detectat de la inceput problema, mama poate observa preferinta copilului de a se orienta spre aceeasi parte fie in patut fie cand este tinut in brate, preferinta coroborata cu impotrivirea micutului la schimbarea pozitiei. Cand exista o mica suspiciune este bine sa se adreseze cat mai devreme medicului ortoped pediatru.
In faza initiala se recomanda parintilor cateva miscari de alungire a muschiului SCM fie de catre ei fie de catre un kinetoterapeut, pozitionarea copilului alternativ pe burta si spate, pozitionarea sursei de lumina astfel incat sa oblige copilul sa-si roteasca fata spre partea neafectata. In marea majoritate a cazurilor acest tratament duce la corectie chiar daca mai sunt unele cazuri cand este necesara o orteza de mentinere a pozitiei hipercorectoare.
In cazurile rezistente la tratamentul conservator sau care au depasit varsta de 1an – 1an si jumatate tratamentul recomandat este cel chirurgical deoarece este putin probabil sa mai asteptam rezultate bune in prezenta unui muschi deja fibrozat si retractat.
