Epifizioliza reprezinta alunecarea epifizei proximale a femurului pe cartilajul de crestere. Exista o perioada critica cand apare respectiv momentele cand scheletul copilului se apropie de maturizarea completa. Atunci cartilajul de crestere se ingroasa si creaza conditii favorabile deplasarii celor doua portiuni ale femurului. Chiar daca deplasarea care apare poate fii mare nu exista de multe ori un traumatism violent care a produs-o. De multe ori momentul initial al deplasarii (epifizioloza acuta) poate trece neobservat.
In functie de pozitia in care se deplaseaza si gradul deplasarii exista o limitare de miscare la nivelului soldului afectat. Cel mai frecvent apare rotatia externa a membrului asociata cu usoara scurtare; este de altfel pozitia intalnita in cadrul fracturilor ce intereseaza 1/3 proximala a femurului si in special a colului femural. Daca surprindem pacientul intr-un moment cand s-a produs o noua deplasare apare si durerea care limiteaza mai mult miscarea iar sprijinul pe picior este uneori imposibil.
Exista o clasificare a momentului de diagnostic care imparte epifizioliza in acuta, subacuta si cronica si o clasificare in functie de marimea deplasarii usoara, moderata si severa cele doua clasificari avand importanta pentru tratamentul pe care trebuie sa-l urmeze pacientul.
Astfel daca momentul este acut se poate tenta reducerea deplasarii dar pentru celelalte cazuri reducerea implica un risc major. Acest risc este legat de posibilitatea ruperii circulatiei vasculare care deserveste capul femural si in consecinta aparitia necrozei osoase. Din acest motiv, in cazurile de epifizioliza subacuta sau cronica, cand a inceput procesul natural de reparatie si exista un calus in formare sau deja format, iar fortele necesare pentru invingerea rezistentei calusului sunt foarte mari, nu se recomanda tentarea reducerii. Scopul principal al tratamentului este impiedicarea deplasarii viitoare – respectiv fixarea pozitiei obtinute, prin reducere, in cazurile acute, sau a pozitiei existente in celelalte, pana la inchiderea cartilajului de crestere. Daca deplasarea este foarte mare in cazurile subacute si cronice se practica reducerea pe cale chirurgicala si fixarea cu grefa de os.
Prognosticul este in general bun cu rezerva unei limitari de miscare si cu rezerva riscului de necroza osoasa pe care o are deplasarea fie cea initiala fie consecinta a incercarii de reducere.
