Chiar daca cele doua entitati metatarsus adductus|metatarsus varus sunt descrise impreuna de cele mai multe ori, ele sunt diferite dramatic ca prognostic si tratament. De ce totusi sunt descrise impreuna - pentru ca la nivelul aspectului piciorului se aseamana foarte mult. Astfel pozitia vicioasa a piciorului este determinata de alungirea marginii externe ce duce la curbarea spre interior, ulterior scurtarea marginii interne si a musculaturii si structurilor ligamentare interne. Se asociaza in cadrul metatarsusului varus rotatia antepiciorului care accentueaza deformarea si de multe ori un pliu cutanat profund pe marginea interna a piciorului intre ante si retropicior.
De ce sunt totusi privite diferit? Pentru ca s-a constatat ca prima este asociata mai degraba cu pozitia intrauterina a fatului si pozitia de repaus postnatala (incidenta mai mare la copiii culcati pe burta),pozitie de cele mai multe ori flexibila, usor corectabila spontan sau sub tratament ortopedic, iar cea de-a doua este privita ca o malformatie, fiind rigida si rezistenta la tratament, nu se corecteaza spontan, corectia definitiva fiind cea chirurgicala in ciuda eforturilor depuse de medic si familie pentru corectarea prin mijloace ortopedice.
Prognosticul functional este bun in cadrul ambelor situatii, putine fiind cazurile de metatarsus varus care pot duce la dificultati de incaltare datorita deformarii avansate. Aspectul piciorului insa este cel care nemultumeste familia si pentru care se adreseaza medicului. Acest aspect este si cel care creaza conflictul medic-familie pentru ca:
- Corectia pozitiei poate fi usoara, uneori chiar fara tratament ortopedic, dar de multe ori apar recidive
- Corectia definitiva este cea chirurgicala aici aparand din nou un conflict deoarece riscurile unei interventii chirurgicale sunt dificil de pus in balanta vis-a-vis de o patologie care nu are risc vital sau functional
Consider ca varianta cea mai convenabila este temporizarea si evaluarea periodica a deformarii - cum am spus exista situatii de corectare spontana (ma refer la metatarsus adductus).Intelegerea exacta a situatiilor persistente (metatarsus varus) si anume a faptului ca recidiva este frecventa in cazul tratamentului ortopedic. Alegerea ca ultima alternativa a interventiei chirurgicale cu mentiunea ca acesta deformare nu are consecinte functionale (ratiunea interventiei fiind strict de natura estetica).
Chiar daca aceste aspecte sunt de multe ori cunoscute de parinti fie de la inceput fie la un moment dat in cursul controalelor la medic se insista pe corectarea ortopedica, varianta chirurgicala fiind greu de acceptat dat fiind caracterul benign al bolii. S-a constatat ca aparatele gipsate care depasesc articulatia genunchiului au un grad de corectie mai rapid si se spera si ca recidiva sa fie mai putin frecventa.
Exista in cazul parintilor opozitia in cazul cererii medicului ca si medoda terapeutica temporizarea. Acest fapt este datorat aspectului anormal al piciorului si dificultatii de intelegere a bolii. Se investeste astfel de multe ori intrun tratament ortopedic al carui rezultat de moment este bun dar al carui prognostic este incert.
