Acest diagnostic survine imediat dupa nastere sau in primele zile ale nou-nascutului. Reprezinta leziunea nervilor de la nivelul membrului superior si consecutive implica reducerea sau abolirea miscarilor membrului afectat.
Exista mai multe clasificari dar cele in functie de radacinile nervoase afectate si cele in functie de tipul de leziune nervoasa sunt cele mai importante deoarece prima ne arata localizarea si intinderea leziunii iar cea de-a doua are valoare prognostica.
Clasificarea dupa radacinile afectate:
- Tipul superior (Erb Duchenne)
- Tipul inferior (Klumpke)
- Tipul global (afectat intreg plexul brahial)
Clasificarea dupa tipul de leziune nervoasa:
- Neurapraxia – leziunea cea mai usoara care duce la vindecare completa
- Axonotmesis – leziune cu pastrarea suportului periferic cu prognostic bun
- Neurotmesis – leziune completa

Manifestarea clinica este in functie de care si cate radacini nervoase sunt afectate. In tipul superior (generat de un traumatism la o nastere in prezentatie craniana) nou-nascutul tine membrul in rotatie interna si apropiat de corp iar cotul este in extensie. Daca afectarea este mai intinsa cotul este in pozitie intermediara. Daca afectarea este globala membrul este in pozitie intermediara, rece si fara miscari. Daca radacinile inferioare sunt afectate poate apare sindromul Horner de aceeasi parte (ptoza, mioza si enoftalmie). Reflexele nou-nascutului sunt de asemenea modificate la nivelul membrului afectat. Asocierea leziunii de plex brahial cu fractura de clavicula, de humerus sau hematoame craniene poate fi posibila.
Chiar daca poate parea evident diagnosticul, trebuie excluse alte boli care au impact imediat: artrita si osteomielita nou-nascutului chiar fara manifestari febrile, fracturi sau luxatii de umar, mai rar afectiuni congenitale sau tumori.
Tratamentul initial este de protectie a bratului intro esarfa de obicei si inceperea unui program kinetoterapic pentru mentinerea miscarilor normale (contracturile musculare incep foarte devreme iar luxatia posterioara de umar este o consecinta nedorita a acestora). In jurul varstei de 4 luni se poate evalua si prognoza leziunea neurologica iar continuarea tratamentului sau indicatia unei interventii chirurgicale in sfera neurologica este viza acestei evaluari.
In functie de sechelele musculare lasate de leziunea neurologica din punct de vedere ortopedic se pot indica diverse proceduri chirurgicale pentru corectarea contracturilor musculare si recuperarea deficitului functional.
Ca o concluzie paralizia de plex brachial este secundara unei nasteri dificile, evolutia poate sa aduca atat vindecarea cat si sechelele care in prima faza pot fi ameliorate de un tratament neurochirurgical iar tardiv de cel ortopedic. Tratament kinetoterapic trebuie sa insoteasca momentele de asteptare pentru pastrarea arcului normal de miscare in articulatiile afectate iar postoperator pentru reeducarea miscarilor.