Ortopedia pediatrica difera de cea generala (a adultului sa-i spunem) prin cateva caracteristici:
- patologia este in stransa corelatie cu varsta; pentru grupe de varsta diferite avem boli care le sunt caracteristice
- odata cu cresterea deficitele functionale pot fi diminuate sau accentuate
- tratamentul aplicat este in multe cazuri cel ortopedic (diferite posturari urmate de imobilizare – fie in gips fie in orteze speciale)
- in cazul in care este necesar tratamentul chirurgical el se coreleaza de asemenea cu varsta pacientului (in unele patologii este bine sa fie efectuat cat mai repede iar in altele se asteapta un anumit moment specific bolii respective)
Inca de la nastere se observa ca pozitia copilului este diferita de cea a adultului: retractii la nivele articulare diferite ca urmare a pozitiilor in care a sta in uterul matern (de cele mai multe ori in flexie), genu var, simetric (genunchii cracanati).
Evolutia este spre remiterea atitudinilor in flexie (mai repede daca sunt ajutati prin manipulari specifice). Genu var tinde sa diminue si el iar cand copilul se indreapta spre 1 an ½ se va observa recuperarea completa a pozitiei. De aici se produce o hipercorectie copilul avand inspre 3 ani o pozitie a genunchilor in X (genu valg) ce se va corecta si ea de asemenea spontan (fara tratament) si se va ajunge la pozitia finala in apropierea varstei de 7 ani.
In ceea ce priveste rotatia membrului inferior ce se coreleaza bine cu postura de mers de asemenea exista diferenta mari intre copil si adult. Femurul (osul coapsei) este rotat spre anterior la copii acest lucru ducand la un mers cu piciorul in interior (progresie plantara negativa). Cu cat copilul este mai mic cu atat rotatia este mai evidenta. In ceea ce priveste tibia (osul gambei) la copil are o rotatie neutra cand este foarte mic pe cand la adult rotatia este exterioara. Aceste doua diferente de rotatie vor duce in final la diferentele destul de mari intre mersul unui copil (cu picioarele in interior, cu frecvente dezechilibre si accidente) si mersul adultului (picioarele orientate spre exterior).
Posturile copilului sunt de asemenea influentate de laxitatea ligamentara specifica lor. Acest lucru va duce la accentuarea posturilor existente: piciorul plat si genu valg (in X) fiind printre cele mai frecvente.
Pentru toate aceste motive care de multe ori sunt si motive de ingrijorare din partea parintilor recomandarea universala este de a urmarii aceste corectii si evolutia lor prin consulturi ortopedice repetate la intervale de 1 an. Prin consult se stabileste atat evolutia osoasa cat si gradul de miscare articulara – important in cresterea osoasa si articulara normala viitoare.
