Cele doua reprezinta pozitii opuse ale genunchilor prima avand aspectul de X iar cealalta de O. Niciuna nu este intotdeauna o pozitie patologica pentru copii dar in functie de varsta si de amploare se va pune unul din diagnosticele de mai sus cu consecinte in planul atitudinii terapeutice.
Genu varus sau pozitia de O a genunchilor este normala sau fiziologica in primul an de viata si cateva luni dupa aceea cand copilul incepe sa mearga. Daca redresarea nu se produce dupa aceasta varsta trebuie ceruta parerea medicului ortoped pediatru.
Genu valgus sau pozitia de X a genunchilor este mult mai frecventa si de cele mai multe ori o variatie a normalului. Dupa varsta de 1 an si jumatate se termina in mod normal redresarea pozitiei de varus si pana la varsta de 3 ani apare valgus (pozitia de X) fiziologic. In evolutia normala aceasta pozitie se redreseaza partial si in jurul varstei de 7 ani exista un valgus de 7-10° normal care se pastreaza pe durata intregii vieti.
In afara de aceasta variatie in functie de varsta trebuie urmarite urmatoarele aspecte care apar si ridica suspiciunea de boala: unilateralitatea (respectiv afectarea unui singur genunchi), curburi asociate la nivelul coapselor sau gambelor, pozitii care nu au tendinta de redresare, asocierea cu diverse rotatii segmentare sau globale, dureri la nivelul genunchilor.
Daca diagnosticul de boala se confirma in cazurile usoare primul tratament este urmarirea. Se da astfel posibilitatea organismului sa remedieze problema dar este important sa stabilim daca tendinta este spre corectie sau agravare.Ortezarea este din ce in ce mai putin folosita in ortopedia pediatrica deoarece s-a constatat ca uneori metoda nu poate produce efecte in zona afectata iar atunci se poate produce o leziune suplimentara articulara. Pentru cazurile cand pozitiile din momentul prezentarii la consult sunt accentuate sau unilaterale singurul tratament corector este cel chirurgical cu refacerea anatomiei si restabilirea pozitiei normale.
Un caz particular dar si rar de genu varus este maladia Blount care apare din primul an de viata ca o accentuare a pozitiei fiziologice (normale), fara tendinta la corectie cu varsta si care, cu trecerea timpului, poate imbraca forme invalidante. Aceasta boala este legata de stresul la care este supus cartilajul de crestere intern al tibiei proximale si singurul tratament realist este cel chirurgical cu cat mai devreme cu atat mai bine deoarece leziunile sunt mai restranse iar recidiva este mai rara.