Maladia LCP este o afectiune legata de articulatia soldului. In general este unilaterala dar nu este o regula. Se presupune ca este determinata de un infarct osos sau blocarea temporara a circulatiei sangvine la nivelul capului femural. Trebuie spus ca circulatia sangelui la acest nivel este de tip terminal (vase terminale – singurele vase care hranesc o anumita zona). Consecinta infarctului din punct de vedere anatomic este necrozarea unei zonei osoase. In functie de mai multi factori, pe care ii voi analiza in continuare, va exista dupa acest moment si o anumita manifestare clinica a copilului suferind.

Factori care influenteaza expresia clinica si evolutia bolii:

  1. Localizarea leziunii – capul femural este impartit in 3: o parte interna, una mijlocie si alta externa. Localizarea externa duce la un prognostic mai rezervat
  2. Marimea leziunii – mai mare implica prognostic mai prost
  3. Varsta copilului – cu cat este mai mic posibilitatea evolutiei favorabile este mai mare
  4. Complianta la tratament – de cele mai multe ori tratamentul este de durata si consuma mult din resursele atat psihice cat si materiale ale familiei.

Ce se intampla de fapt?

Portiunea de os care a suferit un infarct devine mai moale si datorita fortei gravitationale se va deforma. Este de la sine inteles ca, daca leziunea este mai mare, si deformarea osoasa este mai mare. Ce trebuie inteles este ca forta gravitationala este distribuita diferit la nivelul capului femural astfel ca portiunea externa suporta cea mai mare parte cea ce face implicit ca afectarea ei sa duca la o deformare mai mare – proportionala cu forta preluata.

Clinic

Pacientul schioapata fara sa aiba si dureri. Lipsa durerilor este cea care agraveaza leziunea initiala pentru ca intarzie vizita la medic si inceperea unui tratament. La examenul medicului se gaseste limitarea miscariilor de rotatie a soldului afectat (rotatia interna cea mai afectata), a abductiei coapselor (departarea), uneori o inegalitate a membrelor inferioare si daca au trecut cateva luni de la debutul bolii chiar hipotrofie musculara a membrului afectat.

Imagistic

Investigatia cea mai folosita este radiografia simpla. Acesta insa poate sa nu puna diagnosticul in faza initiala (cand s-a produs necroza dar nu si distructia osoasa), dar pe baza ei se apreciaza amploarea distructiei si se conduce tratamentul in cele mai multe cazuri. Diagnosticul in faza initiala se face doar cu ajutorul scintigrafiei osoase, celelalte investigatii fiind negative. Ecografia de sold poate vedea un exces de lichid in articulatia soldului in faza initiala dar apoi este negativa. Tomografia computerizata este cea care poate arata o imagine aproape de forma reala a articulatiei si distructiei osoase cand se ia in calcul o interventie chirurgicala.

Un aspect important desigur este diagnosticul diferential. In faza initiala se face cu sinovita de sold care da simptome asemanatoare dar care dispar dupa un tratament antiinflamator de 7-10 zile si repaus fizic. Daca simptomele persista scintigrafia osoasa este cea care face diferenta intre cele doua boli. Alte diagnostice diferentiale: artrita (inflamatorie, septica sau din bolile hemoragice), osteocondroze de sold, fracturi/alte leziuni osteoarticulare in apropierea soldului.

Clasificare si tratament

Sunt in medicina multe clasificari ale diferitelor boli dar cele care conteaza sunt cele care ne orienteaza spre un tratament adecvat. In cazul maladiei LCP scopul tratamentului este punerea in repaus a osului necrozat. Aceasta se face fie prin punerea in repaus (repaus fizic sau diferite orteze de descarcare a soldului) fie chirurgical dupa identificarea exacta a zonei de necroza si intinderea ei.

Clasificarea ce ne orienteza spre tratament tine cont de gradul in care este lezata partea externa a capului femural. Exista 3 grade de severitate care ca si prognostic se traduc astfel: daca nu este afectata partea externa prognosticul este bun si foarte bun in marea majoritate a cazurilor indiferent de varsta, daca afectarea este mare si eventual leziunile sunt intinse prognosticul este prost indiferent de varsta si chiar indiferent de tratament; exista si o categorie la limita in care s-a vazut ca varsta si tratamentul pot influenta evolutia. Aceasta categorie prezinta distrugerea partiala a coloanei externe a capului femural si are prognostic favorabil daca varsta copilului este sub 4 ani, incert intre 4-8 ani, rezervat dupa 8 ani.

Categoria cu prognosticul cel mai bun beneficiaza in majoritatea cazurilor de urmarire fara a recomanda alt tratament decat mentinerea mobilitatii articulare. Pentru categoria cu prognosticul cel mai sever se incearca prezervarea acetabulului si repozitionarea chirurgicala a capului femural cu partea cel mai putin afectata. Pentru categoria intermediara se incepe cu repaus fizic apoi optarea catre orteze de descarcare sau chirurgical in functie de situatia exacta. Repausul fizic este indelungat 1-2 ani timp in care se spera revascularizarea zonei de necroza si recapatarea formei cat mai aproape de normal. Ortezele sau chirurgia reorienteaza capul femural in articulatie cu partea neafectata dar nu afecteaza timpul de vindecare. Se crede insa ca tratamentul chirurgical prin schimbarea anatomica pe care o produce imbunatateste in unele cazuri circulatia sanguina.

Updated 15.12.2015 Cristian Oana Maladia LCP

Autor-Ortopedie-pediatrica
Despre autor

Numele meu este Cristian Oana, sunt medic ortoped pediatru de peste 10 ani. Cred in relatia medic pacient si nu cred in medicina ca industrie. Ne putem vedea si pe Google+,Facebook sau pe pagina de contact.